Urmari

Acum zeci de ani un om simplu a reusit sa se ridice in sfera politica si sa acapareze intreaga tara. Poporul il aclama, il aplauda si il respecta pentru orizontul sau atat de vast. Foarte putini au fost cei care au reusit sa anticipeze urmarile acestui “viitor dezastru”.Un cizmar, om care a privit lumea doar prin ochii unui sat uitat de lume si ingropat intr-o tara, pe atunci, ruinata de conflicte politico-sociale, a reusit sa isi faca o imagine falsa despre ce anume se petrecea in jurul sau. Pentru acea tara, pentru acel popor, ironic, au urmat ani grei. Au urmat persecutii, idealuri absolute, teluri batute in cuie si urmate de aplauze si de un cult al personalitatii. Foamete, criza, industrie si un popor care, din pacate, si-a pierdut pana si ultima picatura de realism, devenind astfel subiectul perfect pentru o “mare spalare de creier”. Cei care au cugetat sa se revolte au fost incarcerati si torturati, persecutati si vanati precum niste animale…

Anii au trecut iar intr-un final glorios malefica forta a fost infranta…sau cel putin asta se credea. Insa, in realitate, tenebrele ei au fost atat de adanc batute in popor, incat idealurile si modalitatea de a gandi au reusit sa ramana mult timp dupa, absorbind cat mai multa lume. Oamenii, desi au crescut in pas cu moda timpului, au ramas la fel de indobitociti ca si atunci. Acelasi plan cincinal, idealuri si fantezii despre o era apusa…astea au ramas la zeci de ani de atunci. Ne-am razvratit si am varsat sange nevinoat in ’89 pentru ce? Pentru a sustine in continuare planurile marete ale unui dictator transformat in tarana? Pentru a continua ceea ce dictatorul nu a reusit sa faca?

Am incercat, in van, sa inteleg ce anume au incercat ei sa faca, sa aduc un gram de realitate in maretele planuri si idealuri…dar nu am putut. Toate arata intr-o directie pe are eu nu o pot urma, eu si generatia de care apartin. Este un drum interzis, un drum al distrugerii si al iluziei.

Intr-un mod bizar, probabil ceva specific mie, imi trec prin minte imagini din Revenge of the Sith (stiti voi the star wars saga ), cand Padme sta in senat si asculta discursul viitorului Imparat. Spusele ei sunt urmatoarele: “Deci asa moare democratia…intr-un cor de aplauze?”

Ironic, nu? Cum raul de care tot incerci sa scapi devine parte din tine. In final astia suntem…asta daca avem o perspectiva inchisa, limitata si lipsita de lumina.

Nu m-as fi apucat sa aberez aici ca un idiot daca nu as fi dat de un om care, in imbecilitatea sa, a reusit sa trezeasca in mine astfel de ganduri. Aici veti da, dragi cititori, de un post si un sir intreg de comment-uri pe masura. Fiecare din ele cu specificul lor, insa in final ideea este una: dupa atata timp, dupa lupte peste lupte purtate de stramosii nostrii, am ajuns intr-un final la inceput. Ironic, iar, ne intoarcem mereu la inceput, acolo unde a izvorat prima oara intreaga poveste. Eu numesc toata treaba asta urmari…ramasite intunecate strecurate prin fragmente de lumina.

Ma intreb, oare cum se va sfarsi? Oare se va sfarsi asa cum zice Padme? Asa si noi vom pieri intr-un val de aplauze care vor anunta un viitor totalitar si tiran?

Aroma de toamna

Zilele au inceput sa curga precum noptile, iar orele se transforma lejer intr-un murmur ce aduce o bizara senzatie. Este o senzatie ce nu s-a mai facut simtita de ceva timp. Ultimele saptamani au trecut cat de repede, incat simteam cum fiecare secunda incetineste in sinea ei si devine o povara mult prea grea pentru umerii mei firavi. Insa vantul de toamna a adus cu el acea esenta, acea rugaciune indeplinita dupa atata amar de vreme. A sosit momentul…

Camera incapatoare, primitoare si rece vibreaza de viata din interiorul sau. Voci peste voci devin un amestec complex de zeci de sunete de vioara simultane. Fiecare cuvant, fiecare silaba si fiecare soapta se transforma rapid intr-un ansamblu complex de corzi de vioara.

Grupul micut de oameni de aduna precum zgribulitii din timpul iernii in jurul paharelor de sampanie, vin alb si amestecuri, ce aduc o aroma de toamna. De la unul la altul, precum ultima curva, este impartita foita argintie.

Trage…trage tare jupane si lasa aroma aia usturatoare sa iti inunde plamanii si sa iti arda gatlejul. Ahh…asa, acum stai relax pe marginea patului si priveste precum un prost la imaginea pe care ochii tai cred ca o vad acolo sus, undeva intre picaturile de lavabil. Culori bizare iti inunda creierul si mainile tale devin grele. Nimic nu se invarte, insa un sentiment ametitor de bun iti blocheaza orice gand. Inchide ochii si vezi e se intampla!

Aaa…nu! Nu fa asta! Nu te panica, mai rau iti faci.

Stii asta prea bine, insa nu te poti abtine si iti lasi inima sa iti bata cu putere in piept in timp ce tu privesti precum un prost la cei care te inconjoara. Muzica, muzica aia afurisita…cat de bine suna, cat de fatastica este. Romeo Fantastic? Nu! Iti vine sa razi numai cand iti aduci aminte de vorba aia…cum era ma?

Hai palalila… ceva! Nu conteaza.

Uiti repede de panica si pe intinzi in patul atat de confortabil. Inchizi ochii si lasi starea aia de rece sa te invaluie. Nu vezi, insa poti simti cum stai intins pe un strat umed de nisip, intr-o dimineata racoroasa si lasi valurile line ale marii sa te inghete de arsita soarelui. Fiecare raza de soare iti este acum un sloi pe care il poti simti pana in adancul trupului.

Vibreaza straine totul cu tine, tu esti totul!

Long and hard road!

Este greu domn’le!

Drumul catre orice, indiferent de ce anume doresti sa faci, este dificil, greu si anevoios. Cand eram mic obisnuiam sa ma uit cu balele la gura la filmele alea despre story of my life, despre cat de fabulos este sa ajungi sus, despre fetele care ajung mari muieri de afaceri, despre barbatii care ajung mari directori etc.

In realitate, cand am crescut si valul copilariei s-a topit precum o lumanare arsa la maximum, am ajuns sa vad si ce anume reflecta realitate trista: it’s a long and hard road!

Am asistat pana acum la zeci de povesti, fiecare cu specificul ei. Fata care ajunge de la chelnerita la managera, fata care sta si-si rupe coatele la munca pentru un post mai bun, baietii care stau la poalele directoarelor asteptandu-si randu…fiecare cu specificul ei.

Toti, oameni care au reusit si care au ajuns acolo unde sunt pentru ca o merita si pentru ca au avut forta sa astepte.

Romania nu este mediul cel mai propice pentru o dezvoltare fructuoasa d.p.d.v al carierei, insa exista exceptii. Cum s-ar putea altfel, nu?

M-am gandit mult la treaba asta, in timp ce imi astept randul sa ajung si eu acolo, in timp ce imi scriu si eu povestea despre munca, despre coate rupte, despre poale si altele. Fie ca traiesti aici, fie ca esti in orice alta parte a lumii regulile sunt universale. Nu exista fabulos, epice povesti si rahaturi de genu asta! Nope, there is only the hard and long road to success! And it will stay long and hard for many years, no matter what we do!

In esenta, curva care suge pula sub birou in speranta unor vremuri mai bune, tot cu pula in gura va ramane, sefele de alimentara care incearca sa stoarca ceva bani de la stat tot asa vor sta, tot niste ofilite cu coc in cap si machiaz verde la ochi, iar restul…restul isi scriu greutatile de zi cu zi.

Mizerie, oameni rai, pseudo-comunism…multe, multe altele- fac parte din evolutia noastra. Nici nu am putea ajunge mai sus daca nu am trece prin astea intai. Este greu, este dificil si totusi toata lumea se plange. Cei care nu plang prefera sa plece in afara. De ce nu? Daca aici nu pot, pot in alta parte. Oare? Sa dispara toate problemele cu un bilet de avion si niste capsuni in Spania sau un burger servit la Mc in state? Nu cred…insa fiecare are dreptul la visare. Asa cum si eu sper la ale mele, asa si tu ai sperante. Poate vrei sa pleci, poate vrei sa stai…poate nu mai vrei nimic! Depinde.

Raman pe pozitie, afirm mare si tare ca drumul este anevoios si greu, ca este dificil si ca pana ajungi acolo ai multe de infruntat. Chiar si cand ai ajuns, tot este dificil, poate mai dificil decat la inceput.

M-am saturat sa ma plang de oameni, de rautatea lor, de mizerie, de mirosul ascutit de transpiratie care a inceput sa patrunda si la metrou…de toate astea. M-am saturat fiindca mi-am dat seama ca este greu, este dificil si este VIATA.

Am cel putin 20 de cunostiinte care au facut credite in banca pentru a-si ajuta parintii care mor de foame, am alte zece cunostiinte care se chinuie cu o chirie infernala si un salariu mizer…am multe astfel de exemple. O lista atat de mare incat mi-ar ajunge pana in capatul celalalt al blocului. Insa, what’s the point?

Mai conteaza toate astea? De ce as mai lamenta ceva care oricum se va petrece inevitabil? De ce sa mai rad de pitzi si de coca…cand stiu ca orice as face ei nu dispar? De ce sa ma mai plang de tampitii care se stramba precum niste mascarici in fata unei tari si se intituleaza gay cu mandrie? De ce?

Nu mai are rost. As putea sterge toate astea si as putea face ca altii, sa plec, sa fug si sa merg sa servesc una bucata burger iute in state pentru un patron grec sau italian, pensionat acolo si pus pe afaceri. As putea face asta….as putea sta si aici, sa imi astept randul si sa vad unde ma va duce propria mea poveste…

As putea…

Fata cu cizme negre

Pasi incordat in micutul bar, lasand la usa toate gandurile sale bizare. Privi cu atentie in jur si se indrepta agale catre bar, de unde comanda un pahar de tarie.

Dadu peste cap bautura si lasa aroma ei ascutita sa ii inunde gatlejul. O stare de bine ii intra in corp in timp ce in coltul gurii infipse o tigara. Trase puternic din ea si privi catre bara prin fasiile de fum.

O melodie trista, o balada pe care doar la suparare o asculti,  se auzea bubuind in boxele din micul bar. Pe scena din mijlocul localului Gina isi facea aparitia.

Ahhh…Gina, abia astepta sa puna mana pe ea. Corpul ala de viespe, sanii aia mari si dornici de atingerea lui. Ce stia Gina sa faca in pat nu stia vreo alta femeie.

Era speciala, iar in seara asta va dansa pentru el.

Isi mai trase un pahar de tarie de la bar si se aseza cuminte langa scena, asteptand-o pe Gina sa isi faca treaba, sa faca ce stia ea mai bine pe lumea asta: sa-l ispiteasca.

Femeia porni dezlantuita pe scena, imbracata intr-o costumatie din piele neagra, purtand o pereche de cizme negre cu toc ascutit. Isi defila formele voluptoase in fata lor, in fata barbatilor flamanzi, lasand doar bucati de piele uleioasa sa se vada. Sanii stateau adunati intr-o bustiera rosie, stransa, parca incercand sa se reverse. Apuca hotarata bara, in timp ce refrenul melodiei vorbea despre un drum lung, o ultima tigara si multa disperare. Gina se invarti pe bara, lasand-si formele coapte sa agite barbatii din fata ei.

Ei, si in special el, stateau acolo, cu gura semi-deschisa, cu paharul de tarie in mana si o tigara in coltul gurii, savurand fiecare moment din spectacolul fetei.

Ea se agita precum o apucata pe bara, cu fiecare cerc facut lasand sa mai cada o piesa din vestimentatie. La finele melodiei era deja goala.

Cizmele ei calcau hotarate pe lemnul scenei iar chilotii ei transparenti se aplecau catre ei pentru a prinde hartiile, zecile de hartii care atarnau in aer precum niste momeli.

El ii strecura razand una de 50 in chilot, atingand cu degetul sau gros umezeala din chiloti.

Fata dadu ochii peste cap si isi linse provocator buzele. Apoi, ca si cum ar fi dorit sa il atate si mai mult, lua bara in brate frecand-o lin intre picioare.

Barbatul privea cum buzele umede din chilotii fetei atingeau incet bara si devenea din ce in ce mai hotarat. In seara asta va pune mana pe Gina si o va fute pana cand toata pofta asta il va parasi. Se va duce apoi acasa la ea, la nevasta lui, si va face amor cu ea.

Nu stia nici el de ce vine la Gina, nu intelegea ce anume are Gina si nu are Catalina. Sau poate ca stia, insa nu vroia sa caute raspunsul. Cel putin nu inca.

- Esti gata?

- Sunt, zise el in timp ce Gina arunca langa pat ultima bucata de lenjerie.

- Sa te tii bine…

Nu apuca sa termine ce vroia sa zica.

Barbatul isi infipse adanc buzele in sanii ei mari, lingand precum un nesatul sfarcurile ei erecte. Gina vibra in timp ce barbatul asta blestemat o trimitea in locurile alea interzise ale placerii. Nu ar fi trebuit sa simta ceva, ar fi tebuit sa fie nula, goala, doar o masina. Insa cu el nu putea. Cu el era ceva special, era un barbat care stia cum sa o atinga, cum sa o faca sa strige, sa tipe.  Fiecare atingere a lui, pe pielea ei cu miros de ulei de trandafiri, era un alt cutremur. Fiecare muscatura, fiecare dinte infipt in gatul ei o facea sa tipe, sa urle si sa isi lase trupul gol prada mainilor sale. Cand o penetra o strangea in brate iar Gina gemea, gemea de placere si isi lasa unghiile roze sa se infiga in spatele sau.

Era o proasta. Stia asta foarte bine, stia ca el o dorea numai pentru ce facea in pat si nu ar fi fost niciodata in stare sa o priveasca cu alti ochi. Mereu ar fi privit-o precum fata cu cizmele negre. Fata pe care el o futea o data pe saptamana cand se sictirea de pizda uzata a nevestii sale. Asta era motivul pentru care venea la ea, sa guste ceva nou, ceva ce acasa nu putea avea. Asta o facea pe Gina speciala, asta o facea pe aceasta ispita o raritate. Asta era farmecul sau.

Maine va fi la fel. Maine se va urca pe scena, va dansa si va lasa alt barbat sa o atinga. Insa nu va simti nimic…va ramane doar fata cu cizme negre.

Teoria lu’ Peste Prajit!

Aveam in liceu o profa, este inca in viata , care avea vorba asta. De fiecare data cand cineva zicea o aberatie sau cand clasa se antrena intr-o discutie atat de complicata pentru mintile de adolescenti confunzi, tipa de ridica si striga in gura mare: “Bai natarailor! Ce dracu’ faceti aici Teoria lu’ Peste Prajit?”.

Tipa, geniala in felul ei, avea mereu vorba asta pe care, se pare ca, numai astazi am reusit sa o inteleg pe deplin.

M-am trezit azi destul de tarziu, turele de noapte facandu-ma sa dorm ca un porc (cu basinile la cur-alta vorba de duh) pana la orele tarzii ale amiezii.

In fine, ma trezesc eu si deschid laptopul. Dupa ce “aprind” toate cele necesare, stiti voi mess, mail, bloage etc. si dupa ce imi bag nectarul negru in cana si tigara aprinsa in coltul gurii frunzaresc presa, ca dee…tre’ sa cetesc si eu domn’le ce se mai petrece prin lume.

Indubiabil, toate titlurile ziarelor: Madonna, MADONNA, madonna, Madonnaaaa…..aaa shit man! Give it a fucking rest!

In afara titlurilor tampite de genul: Madonna calca pe amant romanesc la orele 19.00 ) -WHAT THE FUCK IS THAT?- existau si criticile/reprosurile/aprecierile concertului sau. Cum era de asteptat o simpla discutie legata doar de modul in care tanti Madonna isi facuse Show-ul a degenerat intr-o discutie legata de tigani si homosexuali, de lesbiene, de libertati, de droguri, de normalitate, de politica…

Apropo de ce scria Auga in postul anterior, frate cred ca ai mare dreptate. Daca este cineva sus acolo cu siguranta isi bate joc de neamul asta si trimite la noi toti stampilatii cu RETARD in frunte. Nu vad ce atata tam-tam pe seama ei, ca pana la urma nu este nici primul si nici ultimul artist de “mare valoare” care a ajuns aici. Au fost si cu siguranta vor mai fi si altii.

Lumea a innebunit. Ieri, am vrut sa ma opresc la un magazin in apropiere de Unirea ca sa-mi cumpar ceva de mancare. Pe la orele 19.30 locul ala DUHNEAA de oameni agitati, polititsti in toate colurile, masini pierdute in traficul infernal, sute de convorbiri telefonie in acelasi timp. In tot acest timp, restul oamenilor care aveau o viata de trait, un job sau cu totul altceva de facut decat un banal concert erau prinsi ca intre ciocan si nicoala. Frate, un singur concert da gata si reuseste sa paralizeze juma’ de oras?

In fond, nu stiu de ce dracu’ ma mai obosesc sa scriu despre asa ceva, cand toata lumea stie cat de redusi mintal suntem si cat de incapabili putem fi in fata unor oameni care au depasit de mult stadiul acesta al evolutiei.

Intrebarile de $1.000.000:

De ce canta Madonna Gypsy? Ca doar nu am venit la concert sa il aud pe Guta!

De pula sa ma tragi, de aceea a cantat ea GYPSY! A cantat mai “exotic” fiindca pentru cei din state conceptul de tigan este diferit de ce stim noi, este ceva exotic.

De ce lauda Madonna homosexualii si anormalitatea?

Fiindca ma-ta te-a facut putin retardat mintal si nu poti lasa pe cel de langa tine sa traiasca si te fute grija de el/ea de zici ca e propriul tau copil.

Si daca tot am pornit pe drumul asta sa mai adaug ceva si “doamnelor” din comunitatea gay prezente la mareleeeeeeee concert: pe strada, la orele alea, in vazul lumii, puteai vedea barbati in toata regula, barbati cu o pula intre picioare si par pe piept, care se comportau ca niste curve rupte in ultimul hal. Mai nene…lasa-ma cu gentile pe umar si parul calcat cu fierul, lasa luciul de buze si nu te mai smiorcai in halul asta.

In mare cam asta este teoria lu’ peste prajit! Voi reveni cu adaugiri ulterior.

Gustul de usturoi

Get naked…get naked…get naked…take it off, take it off…la la la la!

Nu pot sa te incurc…vezi tu am mancat o mega-pizza cu mult usturoi. Mi-am imputit toata casa cu aroma de usturoi. Am o lene atat de mare, incat pana si Leanea in persoana se stramba la mine. Stau cu barbia pe perna, imi las burtile sa atrane pe pat intr-un maldar de grasime si tastez isterizat…fara sa stiu ce vreau. Imi este frica…daca ma opresc si nu voi mai putea scrie? Ce voi face atunci? Nu stiu, dar nici nu vreau sa ma gandesc la treaba asta.

Sa mai aprindem un kent lung si sa-l lasam sa se fumeze de unul singur.

Tigara este un paradox. O aprinzi si ori o bagi in gura si mesteci la ea, ori o lasi in scrumiera sa fumege si sa se transforme in scrum.

Am de ceva timp o stare de cacat, dar de cacat maximum. Jur ca orice as vedea, orice as face…dar absolut orice, ma dispera. Ce pula mea am? Ma ajuta careva cu intrebarea asta?

O fi de la pizza asta cu usturoi?

Ahh…sa va zic de o tipa, este geniala. Se numeste Tori Amos si are niste melodii de nota…nu exista o nota suficient de mare pentru ea. Ea si Jill Tracy. Le recomand in orice moment al zilei sau noptii. Bagi putina ciocolata sau putina Maria Ioana, tragi adanc, hai si o gura de vodka…asculti una din ele…esti O.K.

Se invarte cu mine lumea si ii simt gustul de usturoi printre buze. Fiecare fum de tigara are gust de usturoi, fiecare clipire are gust de usturoi, fiecare virgina se catara din cur pe un sunet bizar  de placut, lasand o aroma de usturoi puturos in aer. Hai bine…asta cu usturoiul puturos a fost prea de tot…da’ uite ca tot nu m-am oprit. Asta e semn bun.

Baga mare Tori, spune-mi cum a murit tarfa aia ca isi lasase barbatu’ pentru alta si tipu’ a aranjat un pat pentru ea la fundul lacului. Trage, trage, trage tare din ea…trage pana nu mai poti si simti ca iti crapa singurul plaman ramas.

Fute-ma, fute-ma tare, fute-ma pana nu mai stiu de mine, pana cand imi las capul pe perna si nu stiu unde masa l-am pus. Fute-ma pana cand imi explodeaza capu’ pulii, fute-ma pana nu mai stiu de mine, de tine si de lumea din jur.

Fute-ma…poate asa imi vei lua gustul de usturoi din gura.

Urechea infundata

Sa ma cac in ea de ureche…

Nimic nu imi mai convine, nimic nu imi mai satisface pofta, nimic nu ma mai satura, totul se invarte cu mine…merg pe un drum pe care nu il stiu.

Bag melodia aia la maximum, sa imi umple mintea cu versurile sale, imi trag ceva de imbracat, aprind o tigara si cobor lasand in urma mea fumul dulce amarui al tigarii.

In jurul meu se desfasoara o lume pe care nu o mai recunosc, o lume in care sunt un strain, o lume care vrea cu orice pret sa ma avorteze.

Da?

Fuck you…fuck you!

Am lasat capul pe perna pufoasa si am tras cu putere din tigara facuta manual.

Nimic.

Nu imi mai simt gustul, nu ii mai simt taria. Nimic nu se mai invarte cu mine, bautura trece direct prin mine si lasa in urma ei o durere de cap si o ureche infundata.

Iar urechea asta blestemata….

Intr-un fel ciudat, ne trezim mereu fara sa stim ce vrem, fara sa stim ce cautam, unde mergem sau de ce suntem aici.

In pula mea, nu ne mai convine nimic!

Parca am fi niste animale care incearca sa puna stapanire pe tot.

Nu-mi convine:

- numarul mare de barbati, care se dau doamne si merg pe strada cu posetele pe mana pe post de bat. Ce pula mea ma…esti rupt? Mergi ca un barbat daca asa te-a lasat Dumnezeu. Ti-o tragi la caca…bine, da’ nu te mai comporta de parca ti-a luat mata strada.

- curvele de la colt de strada. Voi ce vreti fa? De ce nu puneti mana pe munca? Sa sugi o pula nu inseamna munca. Asta o poate face oricine…multi o fac din placere .Hai mars la munca acum.

- tara asta. Nu ne mai saturam dracu’ odata. Schimbam, insa ramanem la fel, iubim insa tinem pica. Care-i problema pana la urma? De ce nu ne putem alinia cu restu’ lumii?

Ma uit ca un prost la geam si ascult Placebo pana cand simt ca imi va exloda capu’.

Mai sunt multe de facut, multe de zis…multe.

Dilemele acestei dimineti

M-am trezit azi, ba…da atat de bine am dormit, si nu pot sa NU ma gandesc la niscai dileme. Sunt dileme de la mama lor, native, crescute in Dilemia…sau cum naiba se numeste tara din care vin dilemele.

Fata cu “cutie de chibrit” in loc de vezica.

Am o colega de munca, bai nene, tipa este SPECIALA.

De ce zic asta?

Simplu: tipa mi-a povestit ca atunci cand era mica, nu avea vezica, la fel ca mine, la fel ca tine (sau nici tu nu ai?). Prin urmare doctorul a trebuit sa ii puna o cutie de chibrit in loc de vezica.

La inceput am zis ca e nebuna…insa am stat eu si am analizat treaba asta cu prietenii mei imaginari si am ajuns la concluzia urmatoare: fata are dreptate. Are o cutie de chibrit pe post de vezica.

Genial…genial si nu alta!

Da’ am totusi o dilema: auzi, mai fata, cand faci pisu’ cum e? Adica…doare sau cum?

Daca poti raspunde…you are the best…like that song from the 80′s.

Alta dilema, in vrajile careia m-am trezit azi, este asta: cand stai in mijlocul unei camere, cand esti inconjurat de lume si iti vine sa te caci, da rau de tot (ca atunci cand bagi in tine Ca-Fe-Ce ca un porc si te trece instant dupa ce ai baut pepsi – pisat de fata mare) ce faci?

Adica, te trece sparcaiala atat de tare…incat…te caci pe tine? Mai rau este sa te caci pe tine in fata oamenilor, nu? Cum sa faci asta?

Alta…da stiu…sunt plin de ele azi, nu?

Pentru astia care sunt cu “Nu taiati pomi pentru hartie…salvati planeta”…

Bai…voi cand mergeti la baie si faceti caca-maca, folositi bide-ul sau va bagati fundul in chiuveta si va spalati?

Vorbeam aseara cu o colega de munca, nu…nu e tot aia…e alta, si tipa era pur si simplu iritata de acest concept.

“Cum sa imi bag eu fundul acolo sa ma spal? Pai…daca imi intra ceva in…”

Aoleu nu zi asta ca ne aud sefii. Esti nebuna?

Domn’le parca am zile cum este asta, in care ma coplesesc dilemele astea existentiale.

Hai ca va las sa va savurati cafeaua…eu tocmai ce am terminat-o si na…ma cere tronul!

Toate cele bune…my weediot friends!

Vorba de duh!

Azi iar am citit postul lui EvilVan…iar m-am adancit in ganduri.

Ma tot gandesc la ceva anumne si nu pot, sa dea dracu’, sa pun degetul pe problema exacta.

Una ar fi greseala pe care a facut-o Raposatu’…sau nu?

A mutat taranimea in orase, oameni simpli domn’le, oameni care isi traisera viata la tara, in sat, cu animale si cu alti tarani asemenea lor.

Au ajuns in marea jungla de beton si fiare si nu s-au putut adapta…daca au facut-o, au facut-o in stilul rural.

Insa, intr-un mod bizar, daca stai sa te gandesti mai bine…cu totii ne tragem din tarani…fiindca intai a fost satu’ si dupa a venit orasu’.

Dar eu tot ma gandesc, imposibil sa nu fac asta.

Atata timp a trecut de atunci si parca tot asa au ramas unii: tarani.

Am o vorba, legata de un sat din Ialomita: Poti scoate TARANUL din GRIVITA, insa nu poti scoate GRIVITA din TARAN!

Pula mea…ziceam si eu asa…fara sa insult pe careva!

Everyday SHIT

Simt gustul amar – usor intepator – al tigarii si dulceata din cafea, in care am scapat 3 linguri de zahar. Aseara iar am lucrat cu zecile de ora, fara sa mai tin cont de mine. M-am trezit mai obosit decat m-am culcat si probabil, daca nu ar fi fost soarele astea blestemat, as mai fi dormit.

Nici nu apucasem sa dau gata prima cana de cafea cand am auzit…

S-a intors acasa, intr-un delir psihotic, lasand in urma sa aroma aceea specifica bucuriei.

Avea in sfarsit pe cineva, avea in sfarsit o mana de om care sa ii dea ajutor.

Nu mai era singura si dezamagita de viata de cacat, in care se ineca pe zi ce trece.

Cu el avea sa rezolve ea, fie ca il lasa, fie ca statea in continuare si devenea pe zi ce trece una din femeile alea de care obisnuia sa rada cu prietenii.

Casa i se arata goala, fara pic de viata in ea si fara sclipirea de pe vremuri, sclipire care ii dadea mereu un sentiment asemenea gadilatului.

Poarta statea spanjurata intro parte, plina de rugina si de picaturi de apa, cu linii groase de vaselina atarnandu-i frenetic, balansandu-se cand ea o impinse de gard. Poteca era plina de frunzele pomilor din jur, de hartii si cutii de bere, toate asezate intr-un dezastru catastrofal.

O imagine apocaliptica, o imagine de ansamblu, o imagine pe care tot ea trebuia sa o faca paradis.

Zeci de ore de stat afara, in frigul serii sau in umedul diminetii, carand si maturand.

“Un mizerabil. O  face numai de’al dracu’ ce e, fute-s-ar lumea in el, sa se futa!”

Un colt de geam statea si el spanjurat langa scheletul usii, usa care pe vremuri fusese adusa din poalele tarii. Acum insa, era doar  alta bucata de fier, ruginita si lasata vremii sa o mestece.

Ea a pasit cu incertitudine pe poteca batatorita din curte, incercand sa isi tina cat de cat starea de euforie. Mintea i se umplu rapid de toate momentele de amaraciune pe care spinarea ei fragila le carase peste tot in viata, fara sa tina cont de ea sau de ce faceau prietenii ei.

Pasi, precum paseste o felina in jungla, pe covorul rosu din hol.

Aceeasi imagine apocaliptica o astepta si aici, toata casa era data peste cap, intoarsa cu matele pe afara.

Oare cat avea de muncit per total? Oare ce va zice nemernicu’ asta cand o va vedea?

Nici nu apuca sa isi mestece bine gandurile cand auzi din bucatarie, printre fragmente de fum si stropi de bere, o voce:

- Si…cum a fost fa? I-ai facut o muie sau ce?

- De ce bei ma? Nu stii ca nu iti face bine, arzate-ar focu’ iadului sa te arza!

Deja ii simtea ochii infierbantati si plini de gelozie, curgand precum un rau de lava peste ea, topind-o si lasand-o pe podea inconstienta, lasata sortii, fututa si badjocorita in ultimul hal.

El se ridica din coltul sau intunecat, colt in care copiii raului i-au pus fel si fel de ganduri in cap, l-a vrajit si l-au indemnat sa puna piciorul in prag si sa se dea cocos in casa.

A pasit domol catre ea, cu privirea transformata instant. Parca era un copilas care cerea alinarea mamei. Parca zarea si o lacrima in coltul ochilor.

Ii intinse mana, in semn de prietenie, sa o imbratiseze si sa o adulmece. Isi infipse narile adanc in gatul ei si inhala cu putere.

Simti un val de voma care se chinuia sa ii iasa pe gatlej.

*********

Nu se putea privi in oglinda, oricat de mult se straduia tot nu reusea sa-si arunce ochii acolo.

Mana dreapta ii atarna, tocata in bucatele, in spatele ei, neavand destula energie sa o ridice. Daca o privea o apuca regurgitarea. Nici macar nu mai avea in ea mancare pentru a voma, iar.

Spatele ii era cococat de forta pumnilor, de curele si de picioare de scaune. Fata, sau ce mai ramase din ea, ii era desfigurata intr-o masa enorma de carne vanata, sange inchegat si taieturi. Parul ii atarna in felii subitiri, umplute cu sange si sare.

- Mergi fa de scoate un certificat, incepu el sa ii zica printre hohote de ras isteric.

“Razi ca un prost! Altceva nu ai stiut sa faci in viata ta. Noroc ca avem un copil, incerca ea sa se linisteasca in gand.”

Asta era viata ei. De fiecare data, dar absolut de fiecare data cand credea ca va reusi sa se apropie de ceva, de un rapsuns, de o rezolvare, de orice…ajungea aici.

Goala, fututa, plina de rani si de sare.

Caci asta facea cel care ii jurase iubire vesnica: o batea, o futea pana la epuizare si apoi ii varsa punga de sare peste fata, intr-o cascada a durerii, lasata sa curga precum o clepsidra peste biata femeie.

Si la asta ma gandesc si eu: cacatul asta de zi cu zi, cacatul pe care il avem cu toti de indurat, care difera la fiecare in parte.

Obsesii, ganduri necurate, dureri, neputinte, vise venite din iad sa ne turmenteze…toate astea ne fac “picantul” de zi cu zi.

Sa-l duca dracu’ cine o vrea cat mai departe de mine, sa nu il vad, sa nu il gust!

De ce sa avem cu totii astfel de lucruri in viata? De ce nu putem sta linistiti in micul nostru paradis?

…?

Fiindca…asa! De aia!!!